Durată lectură: 16 minute

În acest articol vom acoperi tot ce trebuie să știți despre casele din metal. Veți afla ce variații există, cum se compară ele cu celelalte structuri des folosite în România (zidărie și lemn) și ce costuri implică.

Cuprins

Tipuri de Case din Metal

Case cu Structură Metalică Completă: Aceste case sunt construite integral pe un cadru metalic. Acesta include stâlpi, grinzi, și chiar planșeele, dacă sunt utilizate.
Case cu Structură Mixtă: Combină elemente metalice cu alte materiale, precum lemnul sau betonul. De exemplu, se poate folosi un cadru metalic pentru rezistență și lemn pentru pereți.
Case Modulare din Metal: Fabricate în fabrici și asamblate la locul de construcție, aceste case pot avea diverse forme și dimensiuni, fiind eficiente din punct de vedere al timpului de construcție.
Containere de Transport Reconvertite: Deși nu sunt tradițional considerate case, containerele de transport pot fi transformate în locuințe rezidențiale, oferind o soluție economică și creativă.

Tipul Casei	Cost	Viteza de Construcție	Grad de Eficiență Energetică	Flexibilitate în Recompartimentare	Aspect Exterior
Case cu Structură Metalică Completă	Mediu spre Mare	Medie	Înalt	Mediu spre Înalt	Modern/Industrial
Case cu Structură Mixtă	Mediu	Medie spre Lentă	Variabil	Înalt	Flexibil
Case Modulare din Metal	Scăzut spre Mediu	Rapidă	Înalt spre Mediu	Scăzut	Modern
Containere de Transport Reconvertite	Scăzut	Rapidă	Scăzut spre Mediu	Scăzut	Industrial/Personalizat

Case pe Structură Metalică Completă (structură ușoară)

Istoric și Evoluție

Casele cu cadre de oțel au început să câștige popularitate în anii 1950-1960, mai întâi în Statele Unite și apoi în alte părți ale lumii. Inițial, acestea au fost văzute ca o alternativă economică al construcțiilor tradiționale. Utilizarea oțelului în locuințe a fost motivată de durabilitatea, versatilitatea și eficiența materialului, precum și de creșterea accesibilității oțelului post-al Doilea Război Mondial.

Costuri Estimative pentru o Casă de 120mp

Costurile unei case cu cadru de oțel de 120mp pot varia considerabil în funcție de design, locație, finisaje și alți factori specifici. În medie, costul poate varia de la aproximativ 1.200 la 1.800 de euro pe metru pătrat. Acest lucru înseamnă că pentru o casă de 120mp, costurile se pot situa între 144.000 și 216.000 de euro. Este important de menționat că aceste costuri pot varia semnificativ în funcție de complexitatea designului, costurile locale ale manoperei și prețul materialelor.

Rezistență în Timp și la Evenimente Neprevăzute

Cadrele de oțel sunt extrem de rezistente și durabile. Oțelul nu putrezește, nu se deformează și este rezistent la termite și alți dăunători, ceea ce îi conferă o durată de viață îndelungată, adesea depășind 50-60 de ani cu întreținere adecvată.

În ceea ce privește rezistența la evenimente neprevăzute, cum ar fi cutremurele, casele cu cadru de oțel sunt printre cele mai sigure opțiuni. Datorită flexibilității și rezistenței oțelului, aceste case pot absorbi și disipa forțele generate de cutremure mai eficient decât casele construite din materiale tradiționale. De asemenea, cadrele de oțel sunt rezistente la foc, ceea ce le oferă un avantaj suplimentar în termeni de siguranță.

Izolație și Eficiență Energetică

În ciuda conducerii termice a oțelului, casele cu cadru de oțel pot fi extrem de bine izolate. Prin utilizarea materialelor izolatoare adecvate, cum ar fi spuma poliuretanică sau vata minerală, aceste case pot atinge performanțe energetice ridicate. De asemenea, designul modern al acestor case permite implementarea de soluții de izolare eficiente și personalizate, care minimizează pierderile de căldură în timpul iernii și păstrează răcoarea în timpul verii.

În concluzie, casele cu cadre de oțel reprezintă o opțiune modernă, durabilă și eficientă din punct de vedere energetic. Ele oferă o combinație excelentă între durabilitate, siguranță și flexibilitatea designului, făcându-le o alegere ideală pentru multe proiecte rezidențiale.

Acum hai să intrăm în detaliile tehnice ale construcției unei case de metal pe structură ușoară!

Structura de rezistență a unei case construite pe cadre de oțel

Imaginea de mai sus ilustrează o diagramă tehnică a unei structuri de casă construită folosind cadre de oțel. Aici sunt principalele elemente ilustrate (în engleză) și funcțiile lor în cadrul construcției:

Truss top chord / Rafter: Aceasta este partea superioară a fermei sau a șarpantei, susținând acoperișul și distribuind greutatea acestuia pe structură.
Truss bottom chord / Ceiling Joist: Partea inferioară a fermei, care servește de asemenea ca grindă pentru tavan, ajutând la susținerea structurii acoperișului și menținând distanța dintre pereți.
Fascia: Este o placă orizontală atașată la capetele rafterelor, la marginea acoperișului, oferind un aspect finisat și protejând marginile acoperișului de intemperii.
Soffit bearer: O grindă care susține tavanul fals sau sofitul – partea de sub cornișa acoperișului.
Lintel: O grinda orizontală deasupra ferestrelor sau ușilor, care susține greutatea structurii de deasupra acestora.
Ledger: O bară orizontală care ajută la fixarea și alinierea structurii verticale a pereților.
Jack Stud: Un stâlp vertical scurt utilizat pentru a susține un lintel sau o grindă de deasupra unei deschideri, cum ar fi o fereastră sau o ușă.
Sill trimmer: Un element vertical care ajută la susținerea pragului unei ferestre.
Jamb stud: Un stâlp vertical care formează partea laterală a unei ferestre sau uși.
Top wall plate: O placă orizontală care se așează la partea superioară a peretelui, ajutând la distribuirea greutății fermei pe întreaga structură a peretelui.
Brace: Un suport diagonal care ajută la stabilizarea structurii pereților împotriva forțelor laterale.
Nogging: O bucată orizontală de oțel care se întinde între stâlpi, oferind rigiditate și sprijin suplimentar peretelui.
Common stud: Stâlpi verticali standard care formează structura de bază a peretelui.
Bottom wall plate: Placa de la baza peretelui pe care se așază stâlpii verticali.
Floor joist: Grinzi orizontale care suportă podeaua casei.
Bearer: O grinda longitudinală care susține grinzi ale podelei.
Stump (post, pier): Un stâlp sau pilot de susținere care ridică structura deasupra solului, oferind o fundație stabilă.

Pereții unei case metalice construite pe bază de cadre din oțel

Imaginea de mai jos ilustrează un perete dintr-o construcție cu cadru de metal. Aceasta arată elevația (vederea din față), planul (vederea de sus) și vederea laterală a unui perete. Elementele etichetate reprezintă componentele individuale ale cadrului metalic și modul în care sunt asamblate împreună.

Top Track: Este o șină orizontală superioară care servește la fixarea stâlpilor verticali și la distribuirea egală a sarcinilor de la structurile de deasupra.
Nogging: Bucăți orizontale de metal care sunt plasate între stâlpii verticali pentru a adăuga rigiditate structurii peretelui.
Side Return: Partea laterală sau colțul, unde un perete se intersectează cu un alt perete, ce necesită un detaliu suplimentar pentru conexiune.
Wall Stud: Stâlpii verticali care sunt principalele componente de susținere ale peretelui, fixați între șinele superioare și inferioare.
Wall Plate: Ar putea fi o referire la o placă de fixare care susține structura peretelui la fundație sau la o structură adiacentă.
Bottom Track: Șina orizontală inferioară, care se fixează la podea și la care se atașează stâlpii verticali.
Anchor Bolt: Un bolț de ancorare care fixează șina inferioară la fundație, asigurând că structura este bine ancorată și rezistentă la mișcare sau la forțele laterale.
Tap Con Screw: O șurub care se folosește pentru a fixa cadrele metalice în loc. Acești șuruburi sunt special concepuți pentru a prinde în materiale dure precum betonul sau metalul.

Cum se ancorează pereții în podele: pereții exteriori

Imaginea următoare arată o secțiune prin peretele exterior al unei case cu structură metalică, evidențiind detaliile tipice de ancorare a peretelui la fundație.

LGS Wall (Light Gauge Steel Wall): Este peretele propriu-zis format din profile de oțel ușor, cunoscut și ca structură metalică ușoară.
HRS Anchor Shoe at braced stud: Arată un dispozitiv de ancorare (papuc de ancorare) fixat la un stâlp de întărire, care este conceput să conecteze și să fixeze structura metalică la fundație.
Ceramic Tile & Adhesive: Sunt plăci ceramice fixate cu adeziv pe perete, oferind finisajul exterior.
Concrete Tie & Adhesive: Ilustrează cum sunt atașate elementele de legătură din beton, probabil pentru a asigura o legătură suplimentară sau pentru a sprijini plăcile ceramice.
Section at Ground Floor: Aceasta este secțiunea printr-o fundație la nivelul solului, ilustrând cum se realizează conexiunea între structura metalică și placa de beton.

Procesul de ancorare a peretelui în placa de beton (fundație) este realizat astfel:

Placa de Beton (Fundatie): Este baza solidă pe care se construiește casa.
Anchor Shoe (Papuc de Ancorare): Este fixat direct în placa de beton prin intermediul buloanelor de ancorare. Acesta asigură că stâlpul metalic nu se poate deplasa lateral și transferă sarcinile structurale la fundație.
Braced Stud (Stâlp de Întărire): Stâlpul de oțel la care este fixat pantoful de ancorare, oferind stabilitate verticală și rezistență la forțe laterale.

Buloanele de ancorare sunt înșurubate sau îngropate în beton în timpul turnării fundației pentru a asigura o conexiune robustă. Acest sistem de ancorare este vital pentru integritatea structurală a clădirii, asigurând că peretele rămâne fixat ferm în loc, indiferent de condițiile meteorologice sau de alte forțe exterioare.

Următoarea imagine reprezintă o diagramă tehnică a unui „colț de oțel sau papuc de ancorare pentru fixare.”

4.5mm DIA SDST (‘TEK’) Screws: Acestea sunt șuruburi auto-filetante cu diametrul de 4,5 mm, utilizate pentru a fixa plăcile laterale și de capăt la placa de bază.
4 mm End Plate: Este o placă de capăt cu grosimea de 4 mm, care ajută la formarea capătului papuc de ancorare și la fixarea acestuia pe stâlpul vertical de metal.
4 mm Side Plate: O placă laterală, de asemenea cu grosimea de 4 mm, care face parte din corpul papuc de ancorare și ajută la susținerea stâlpului vertical.
10 mm Base Plate: Placa de bază cu grosimea de 10 mm care se fixează pe fundație; este componenta care transferă sarcinile de la structura de metal la beton.
End View, Side View, Plan View: Acestea sunt diferitele perspective ale pantofului de ancorare, fiecare oferind detalii despre cum arată componenta din diferite unghiuri pentru a facilita înțelegerea și asamblarea corectă.
Anchor Bolt Specification (Hilti HDA-T M12. M12x125/30 Hef 125mm): Acesta este specificația pentru un bolț de ancorare Hilti, indicând dimensiunea și tipul bolțului care trebuie utilizat pentru a fixa șurubului de ancorare în beton.
Depth of Hole in Concrete to be 150mm, Drill Ø22 Tightenly Torque-80Nm: Acestea sunt instrucțiuni pentru instalarea bolțului de ancorare, indicând adâncimea găurii de forat în beton și diametrul burghiului necesar pentru a pregăti locația bolțului. De asemenea, specifică cuplul de strângere necesar pentru a asigura o fixare sigură.

Papucul de ancorare este folosit pentru a crea o conexiune stabilă și sigură între structura metalică și fundația de beton, asigurând integritatea și longevitatea întregii construcții.

Cum se ancorează pereții în podele: pereții interiori

Desenul tehnic de mai jos reprezintă detalii tipice de ancorare a unui perete interior în cazul unei case cu structură de metal.

LGS Wall (Light Gauge Steel Wall): Acesta reprezintă peretele construit din oțel de calibru ușor, ceea ce indică faptul că structura peretelui este realizată din profile metalice subțiri, dar rezistente.
Ceramic Tile & Adhesive: Acestea sunt plăci ceramice care sunt aplicate pe perete folosind un adeziv. Ele oferă un finisaj durabil și estetic peretelui.
Sand/Cement Screed: Este un strat de nisip și ciment aplicat pe podea, care poate servi atât ca finisaj al podelei cât și ca substrat pentru alte materiale de finisaj.
HRS Anchor Shoe at braced stud: Este detaliul papucului de ancorare aplicat la un stâlp întărit (braced stud). Pantoful de ancorare este utilizat pentru a fixa peretele de structura de la sol, asigurând stabilitatea și rezistența acestuia.
Hilti HDA / HSA (Refer to table): Acestea sunt specificații pentru sistemele de ancorare produse de Hilti, o companie cunoscută pentru soluțiile sale de fixare. Termenii HDA și HSA se referă la diferite tipuri de ancore care pot fi utilizate în funcție de cerințele structurale și de design.

Sistemul de ancorare este esențial pentru asigurarea stabilității structurii, mai ales în cazul construcțiilor metalice, unde pereții nu sunt la fel de grei ca în cazul materialelor tradiționale. Papucul de ancorare transferă încărcările structurale din perete către podea și, în cele din urmă, către fundație, contribuind la integritatea generală a clădirii.

Cum se ancorează grinzile între ele: grindă perpendiculară pe peretele exterior

Imaginea de mai jos este un detaliu constructiv specific, reprezentând modul în care o grindă (joist) este conectată perpendicular pe un perete exterior (LGS WALL – Light Gauge Steel Wall).

Grindă (Joist): Reprezentată perpendiculară pe peretele exterior, ea este o componentă structurală orizontală care suportă podeaua sau tavanul. Poziția perpendiculară indică faptul că grinda transmite sarcinile verticale direct către peretele exterior.
Screws to each stud: Se referă la șuruburile care fixează joistul la stâlpii verticali ai peretelui. Se menționează utilizarea unor șuruburi de dimensiuni specifice (4.5mm DIA SDST) la distanțe egale.
Joist hanger at each joist: Aceasta este piesa de metal (hanger) care este folosită pentru a susține capătul fiecărei grinzi la structura peretelui. Platbanda metalice oferă o conexiune mai puternică și mai sigură.
300mm x 50mm timber width single at foot of Bracing Stud width 1.5mm DIA SDST (TEK) Gauge 20mm (min) width size: Aceste detalii specifică dimensiunile și tipul de lemn folosit pentru colțarele metalice, precum și dimensiunea sau tipul de șuruburi necesare pentru fixarea lemnului.
50mm plate with single flange: Se pare că este vorba despre o placă de metal care ajută la conectarea și sprijinirea umerașelor cu grătare metalice.

Conexiunea perpendiculară este critică în distribuirea sarcinilor și în prevenirea flexiunii sau deformării podelei sau tavanului.

Cum se ancorează grinzile între ele: grindă paralelă cu peretele exterior

Imaginea următoare arată o secțiune verticală printr-o structură de perete și modul în care grinzile de podea sunt conectate paralel cu acest perete exterior.

LGS Wall: Indică un perete construit din oțel de calibru ușor, care este o metodă de construcție rapidă și eficientă din punct de vedere al costurilor.
Screws to each stud: Aici se arată că fiecare grindă de podea este fixată la stâlpii structurii peretelui folosind șuruburi, la o distanță egală, pentru a asigura o bună distribuție a forțelor și o conexiune fermă.
300mm x 50mm timber width single at foot of Bracing Stud width 1.5mm DIA SDST (TEK) Gauge 20mm (min) width size: Aceasta pare să fie descrierea dimensiunilor lemnului utilizat pentru bracing stud (stâlp de întărire), care este fixat cu șuruburi de o anumită dimensiune și grosime.
Sheet ‘C’ Section floor joist: Arată o secțiune transversală a unei grinzi de podea de tipul ‘C’, ceea ce înseamnă că grinda are o secțiune transversală în formă de ‘C’, oferind o rezistență structurală bună și o ușurință în instalare.

Această conexiune este importantă pentru transferul sarcinilor între podea și structura peretelui exterior. Alegerea de a plasa grinzi paralel cu peretele exterior poate fi influențată de mai mulți factori, cum ar fi designul arhitectural, cerințele structurale și spațiul disponibil pentru instalațiile de utilități.

Case cu Structură Mixtă: Combinația Perfectă între Tradiție și Modernism

O privire istorică

Deși utilizarea metalelor în construcții datează din antichitate, cu exemple remarcabile precum Coloana lui Traian din Roma, abordarea mixtă a construcțiilor, combinând metalul cu alte materiale, a început să câștige teren la sfârșitul secolului al XIX-lea. Odată cu Revoluția Industrială și accesibilitatea crescută a oțelului și fierului, arhitecții și inginerii au experimentat noi metode de construcție care să le exploateze rezistența și durabilitatea. Astfel, au apărut primele clădiri cu cadre de oțel, care îmbrățișau în mod vizibil modernitatea, dar păstrau elemente tradiționale precum pereții de cărămidă sau lemn pentru a oferi confort și estetică.

Costuri estimative

Costurile pentru o casă cu structură mixtă pot varia considerabil în funcție de locație, design și materialele alese. În mod general, utilizarea unei structuri metalice pentru elementele de bază poate să crească costurile inițiale de construcție datorită prețului materialelor și necesității unor mână de lucru specializată. Cu toate acestea, combinația cu lemnul sau betonul poate aduce economii prin reducerea costurilor de manoperă și a timpului de construcție. Pentru o casă de 120 metri pătrați, costurile ar putea varia între 1.000 și 2.000 de euro pe metru pătrat, în funcție de complexitatea designului și calitatea finisajelor.

Detalii constructive

Construcțiile cu structură mixtă sunt realizate pe un cadru principal de oțel sau metal, care oferă rezistență și stabilitate clădirii. Cadrele metalice sunt în general ușoare și permit o mare libertate în design. Elementele secundare, cum ar fi pereții și plafoanele, pot fi realizate din lemn, care adaugă căldură și un aspect natural interiorului, sau din beton, care oferă o izolație fonica și termică suplimentară.

Pereții pot fi construiți din panouri prefabricate de lemn, care sunt izolate și finisate în fabrică și apoi montate pe șantier. Această metodă reduce semnificativ timpul de construcție și deșeurile produse pe șantier. În cazul utilizării betonului, acesta poate fi turnat la fața locului sau pot fi folosite elemente prefabricate, în funcție de specificațiile proiectului.

Unul dintre avantajele semnificative ale construcțiilor cu structură mixtă este capacitatea lor de a rezista la condiții meteorologice severe și la evenimente seismice. Metalul conferă o rezistență excelentă la forțele dinamice, în timp ce lemnul și betonul adaugă flexibilitate și capacitatea de a absorbi șocurile, reducând astfel riscul de daune majore în caz de cutremur sau vânturi puternice.

Pe lângă avantajele structurale, casele cu structură mixtă oferă și o eficiență energetică ridicată. Izolația poate fi integrată eficient între elementele de lemn sau în structura de beton, menținând o temperatură confortabilă în interior și reducând costurile cu încălzirea și răcirea.

În concluzie, casele cu structură mixtă reprezintă o opțiune viabilă și durabilă pentru cei care caută un echilibru între inovație și tradiție. Haideți acum să vedem o serie de detalii tehnice specifice acestor construcții.

Cum se pot ancora elementele din lemn de cele din oțel

Imaginea de mai jos arată o conexiune între o grindă de lemn și o structură de oțel folosind un suport metalic de ancorare, cunoscut sub numele de face-mount joist hanger. Deși nu este o imagine completă, o să încerc să vă explic principalele elemente prezente.

2x stock: Aceasta se referă la o secțiune de lemn, probabil o grindă sau o capră de dimensiuni nominale 2x (adică 2 inch grosime), care este un termen comun în construcții pentru lemn tăiat în dimensiuni standard. Acesta este elementul structural care este susținut de platbanda.
Face-mount joist hanger: Este o piesă de metalică utilizată pentru a fixa capătul unei grinzi de lemn la o structură verticală de oțel sau de lemn. Joist hangers sunt proiectate pentru a oferi o conexiune sigură și stabilă, distribuind greutatea și forțele aplicate pe o suprafață mai mare decât ar permite-o fixarea directă cu șuruburi sau cuie.
Use 3/8-in. bolts: Se indică utilizarea de bolțuri cu diametrul de 3/8 de inch pentru a fixa suportul de joist la structura verticală. Bolțurile oferă o conexiune puternică, capabile să suporte sarcini grele și să reziste la forțe de tracțiune.

Sistem alternativ

Imaginea următoare ilustrează o metodă de conectare între grinzi de lemn și o grindă de oțel în forma de I, cunoscută și sub numele de I-beam sau wide-flange beam, utilizată în construcțiile cu structuri mixte.

I-beam (wide-flange beam): O grindă de oțel cu secțiunea transversală în forma literei „I”, optimizată pentru a fi puternică și ușoară. Această structură oferă suportul principal, fiind capabilă să poarte sarcini semnificative pe distanțe lungi.
Grinzi de lemn (engineered wood beams): Acestea sunt grinzi de lemn inginerizat sau grinzi laminate, care sunt fixate paralel cu grinda de oțel. Grinzile de lemn inginerizat sunt fabricate pentru a avea o rezistență mare la încovoiere și torsiune.
Joist hangers (suporturi pentru grinzile de lemn): Suporturi metalice speciale care sunt folosite pentru a conecta și a susține capetele grinzilor de lemn la grinda de oțel. Aceste suporturi sunt proiectate pentru a asigura o conexiune sigură și durabilă, distribuind uniform greutatea și sarcinile.
Șuruburi sau bolțuri: În imagine sunt vizibile elemente de fixare care atașează suporturile de joist la grinda de oțel. Acestea sunt de obicei bolțuri sau șuruburi grele, capabile să mențină structura stabilă și să reziste la forțele aplicate.

Textul explicativ sub imagine menționează că „grinzile dimensionale construite, grinzile flitch și grinzile de lemn inginerizat sunt aproape întotdeauna mai grele decât grinzile de oțel cu flanșă largă (I-beams, arătate aici) proiectate pentru a purta aceeași sarcină”. Acest lucru subliniază avantajul grinzilor de oțel din punct de vedere al eficienței greutății la sarcini echivalente, ceea ce poate fi un factor important în proiectarea și construcția structurilor.

Case Modulare din Metal: Eficiență și Flexibilitate în Construcție

O retrospectivă istorică

Casele modulare din metal au rădăcini în mișcarea arhitecturală modernistă, care a promovat ideea de eficiență și simplificare în design. Deși conceptul de pre-fabricare exista de secole, nu a fost până în perioada postbelică a secolului XX când tehnologia și producția industrială au permis realizarea acestui tip de locuințe la o scară mai largă. Dezvoltarea tehnologică a adus cu sine posibilitatea de a construi module într-un mediu controlat în fabrici, pentru a fi apoi transportate și asamblate rapid pe teren.

Costuri de construcție

Costurile pentru o casă modulară din metal de 120 metri pătrați pot varia, dar sunt frecvent mai scăzute decât construcțiile tradiționale datorită eficienței procesului de fabricație. Prețurile pot începe de la 1.000 de euro pe metru pătrat și pot crește în funcție de designul specific, finisajele alese și complexitatea instalațiilor. Un avantaj major al acestor construcții este predictibilitatea costurilor, deoarece majoritatea elementelor sunt prețuite și fabricate în avans.

Particularități ale construcțiilor modulare din metal

Casele modulare din metal sunt apreciate pentru adaptabilitatea lor la diverse medii și pentru rapiditatea de asamblare. Spre deosebire de construcțiile tradiționale, care pot dura luni sau chiar ani pentru a fi completate, o casă modulară poate fi asamblată în câteva săptămâni. De asemenea, procesul de construcție în fabrică reduce risipa de materiale și minimiza impactul asupra mediului înconjurător. Din punct de vedere structural, metalul oferă o rezistență și durabilitate semnificativă, fiind o alegere populară în zonele predispuse la fenomene naturale extreme.

Conceptul de Tiny Homes

În contextul sustenabilității și al vieții minimaliste, conceptul de „Tiny Homes” (case foarte mici) a câștigat popularitate. Aceste case sunt adesea construite pe structuri metalice și sunt proiectate pentru a maximiza fiecare centimetru pătrat de spațiu util. Cu dimensiuni care variază în general între 15 și 50 de metri pătrați, tiny homes pot fi atât fixe, cât și mobile. În plus, datorită dimensiunilor lor reduse, sunt adesea mult mai accesibile și pot avea un impact ecologic minim. Construcția unei case mici pe structură metalică poate varia de la câteva mii la zeci de mii de euro, în funcție de complexitatea designului și de amenajări.

În concluzie, casele modulare din metal reprezintă o soluție de locuire care se aliniază tendințelor actuale de eficiență, adaptabilitate și respect pentru mediu. Fie că vorbim de locuințe de dimensiuni standard sau de tiny homes, aceste construcții oferă beneficii considerabile din punct de vedere al costurilor și timpului de realizare, fiind o alegere tot mai preferată în peisajul arhitectural contemporan.

Case din containere de Transport Reconvertite

Explorarea originilor

Rădăcinile conceptului de case construite din containere de transport pot fi urmărite înapoi la inovațiile în logistică din secolul al XX-lea, când containerizarea a revoluționat transportul de mărfuri. Pe măsură ce globalizarea a crescut, și-a făcut apariția un surplus de containere de transport, care au devenit disponibile pentru reutilizare. Prima utilizare documentată a unui container de transport ca spațiu de locuit a fost în anii 1960, și de atunci, arhitecții și dezvoltatorii au îmbrățișat și au rafinat ideea, transformând aceste structuri robuste în case moderne și spații de birouri.

Costurile de reconversie

Transformarea unui container de transport într-o locuință poate varia în costuri, dar de obicei este mai economică decât construcția tradițională sau modulară. Pentru o locuință de 120 metri pătrați, care ar putea însemna utilizarea a aproximativ două sau trei containere de dimensiune standard, bugetul ar putea începe de la câteva mii de euro și poate ajunge la zeci de mii, în funcție de complexitatea modificărilor și nivelul de finisaj dorit, la care se adaugă și costul de achiziție și transfer al containerului.

Particularități constructive

Containerele de transport sunt proiectate pentru durabilitate și pentru a rezista la condiții dure, făcându-le adecvate pentru reconversie în spații de locuit. Ele pot fi amplasate pe o varietate de fundații și pot fi ușor modificate pentru a include ferestre, uși și alte deschideri. Totodată, pot fi stivuite pentru a crea structuri de mai multe niveluri, oferind o flexibilitate surprinzătoare în design.

Provocările eficienței energetice

Cu toate avantajele lor, containerele reconvertite prezintă provocări în ceea ce privește eficiența energetică. Metalul din care sunt construite containerele conduce termic, ceea ce înseamnă că fără izolație adecvată, casele pot deveni cuptoare în timpul verii și congelatoare iarna. Izolarea corespunzătoare este esențială pentru a transforma un container într-un spațiu de locuit confortabil și energetic eficient. Acest lucru poate însemna adăugarea unei izolații interioare sau exterioare robuste, care poate reduce spațiul utilizabil din interior și poate adăuga la costul total al proiectului.

De asemenea, containerele pot necesita modificări suplimentare pentru a îmbunătăți circulația aerului și pentru a preveni formarea condensului, care poate apărea datorită diferențelor de temperatură între interior și exterior. Aceste modificări pot include instalarea de sisteme HVAC, ferestre pentru aerisire și bariere de vapori.

În concluzie, containerele de transport reconvertite oferă o alternativă unică și adesea mai accesibilă la locuințele tradiționale, dar necesită o planificare atentă și investiții în izolație și ventilație pentru a asigura un confort termic tot anul. Cu toate acestea, când sunt proiectate și executate corect, pot servi drept locuințe durabile, estetice și cu un impact redus asupra mediului.

Exemple de compartimentare ale caselor din containere

Mai jos vă vom prezenta câteva exemple de spații interioare pe care le puteți configura într-o casă din containere:

Casele de metal